STIRI JURIDICE - oferite de Cabinetul de Avocatura

Infracțiunea de mărturie mincinoasă vs. dreptul martorului de a nu se acuza

”Cu privire la solicitarea de achitare, determinată de nerespectarea prevederilor art. 115 C.pr.pen. respectiv art. 118 C.pr.pen. Curtea constată că aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză, aserțiunile inculpatului fiind urmarea interpretării eronate a prevederilor art. 118 C.pr.pen.

Prin acest articol legiuitorul a definit dreptul martorului de a nu se acuza ca o obligație procesual negativă a organului judiciar care nu poate folosi declarația dată în calitate de martor împotriva unei persoane care a dobândit calitate de suspect sau inculpat în aceeași cauză. Astfel, textul are în vedere două ipoteze principale: pe de o parte situația persoanei care este audiată în calitate de martor după momentul începerii urmăririi penale cu privire la faptă, iar ulterior este continuată urmărirea penală față de aceasta, dobândind calitatea de suspect iar pe de altă parte situația persoanei care are deja calitatea de suspect sau inculpat, iar ulterior organul judiciar dispune disjungerea cauzei, în dosarul nou format persoana dobândind calitatea de martor. Potrivit dispozițiilor art. 118 C.pr.pen. în niciuna din aceste situații organul judiciar nu poate folosi împotriva acuzatului declarația pe care aceasta a dat-o în calitate de martor.

Deși nu există o prevedere expresă, dispozițiile acestui articol nu se aplică în situația în care infracțiunea comisă este infracțiunea de mărturie mincinoasă și a fost săvârșită, ca în speța de față, prin însăși declarația de martor. Această concluzie se impune în raport de rațiunea ce a impus reglementarea acestui drept – dreptul martorului de a nu se acuza – și anume evitarea contribuirii la propria incriminare în legătură cu faptele asupra cărora poartă ascultarea, articolul în cauză neputând fi interpretat în sensul că ar împiedica organele judiciare să folosească declarația de martor pentru dovedirea infracțiunilor săvârșite prin însăși declarația de martor, chiar și în aceeași cauză cum este situația din speță – inculpatul a fost inițial audiat în cauză în calitate de martor după care s-a început urmărirea penală pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, infracțiune pentru care, prin rechizitoriul din 23.12.2011 Parchetul a dispus încetarea urmăririi penale ca urmare a faptului că a retractat declarațiile date anterior și a recunoscut comiterea faptei de mărturie mincinoasă.

Concluzionând, Curtea constată că audierea inculpatului în calitate de învinuit, sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă, nu a reprezentat un impediment la audierea ulterioară a acestuia, în calitatea pe care a avut-o inițial în cauză și anume aceea de martor, în cazul relatării unor aspecte ce nu corespund adevărului, acesta putând fi cercetat pentru comiterea unei noi infracțiuni de mărturie mincinoasă.” (Curtea de Apel Craiova, Decizia penală nr. 1391/2015, www.rolii.ro)

Stire preluata de pe site-ul legal-land.ro

Data adaugarii acestei stiri: 14/03/2016